Traducere de Octavian Cocoş
Mărirea şi spendoarea au trecut;
Căci dacă hoinărim devreme-n zori,
Tămâia n-o vedem scoţând vapori
Spre răsărit, spre-o zi zâmbind plăcut;
Şi nimfele nu vor cânta ca-n rai
Şi-n coşuri împletite n-or căra
Violete, roze, pentru-a decora
Altarul Florei la-nceput de mai.
Însă mai sunt şi alte bucurii
Destinul veşnic îl voi lăuda,
Da-n vremea-n care pe sub pomii vii
Nu-l mai cătăm pe Pan, eu simt cumva
Că cu nimicuri aş putea slăvi
Un om ca tine, prin purtarea mea.
vezi mai multe poezii de: John Keats
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.